Glaucomul: Cauze, Simptome si Tratament

Glaucomul: Cauze, Simptome si Tratament

Despre glaucom

   – Anatomia ochiului
   – Ce este glaucomul
   – Tipuri de glaucom
   – Cauzele si factorii de risc ai glaucomului
   – Simptomele glaucomului
   – Stabilirea diagnosticului de glaucom

Cum se trateaza glaucomul
   – Picaturi pentru glaucom
   – Medicamente pentru glaucom
   – Tratament chirurgical pentru glaucom

Cum influenteaza glaucomul viata pacientului
   – Calitatea vederii unui pacient cu glaucom
   – Incetinirea evolutiei glaucomului
   – Tratamentul permanent pentru glaucom
   – Analize periodice

Despre glaucom

Glaucomul este o boala care provoaca atrofierea nervului optic si care se agraveaza in timp. Adeseori, glaucomul este legat de o acumulare a tensiunii in interiorul ochiului, numita si tensiune intraoculara. Glaucomul tinde sa fie o boala mostenita si este posibil sa apara la varste inaintate.

Anatomia ochiului

Pentru a intelege care sunt cauzele glaucomului, trebuie mai intai sa afli cat mai multe despre anatomia ochiului uman si despre cum lichidul intraocular se misca in prin ochi:

• Lichidul incolor din interiorul ochiului este produs de corpul ciliar (procesele ciliare), care este o structura mica, circulara, ce se gaseste in spatele irisului (sau acea portiune colorata a ochiului).

• Acest lichid, cunoscut sub numele de „umoare apoasa”, curge in spatele irisului si prin pupila sau deschiderea centrala aflata in centrul irisului. Umoarea apoasa umple apoi camera interioara, un spatiu aflat intre partea din spate a corneei incolore si intre partea din fata a irisului.

• Umoarea apoasa iese din ochi (adica paraseste globul ocular) printr-o structura numita unghiul de drenaj, care este unghiul format in interiorul camerei anterioare a ochiului, intre iris si corneea periferica.

• Umoarea apoasa filtreaza sau curge prin acest unghi si prin partea alba a globului ocular si apoi se alatura retelei de vene din afara ochiului.

• Orice intrerupere a circulatiei acestui lichid (umoarea apoasa), inclusiv anumite leziuni la nivelul ochiului, poate avea drept rezultat o crestere a tensiunii intraoculare.

Anatomic vorbind, unghiul de drenaj al ochiului este denumit ca fiind fie „deschis”, fie „inchis” (ingust). Cu cat unghiul este mai ingust, cu atat este mai greu ca umoarea apoasa sa circule sau sa se scurga prin acest spatiu. Un unghi deschis poate, de asemenea, sa impiedice drenajul sau circulatia umorii apoase, daca exista deteriorari structurale in tesuturile oculare ale unghiului propriu-zis.

Umoarea apoasa paraseste globul ocular prin filtrul trabecular. La fel cum o minge de fotbal are nevoie de presiunea aerului pentru a-si mentine forma sferica, si ochii nostri (globul ocular) are nevoie de aceasta presiune interna a lichidului pentru a-si mentine forma ca de glob si capacitatea de a vedea. Insa atunci cand ceva afecteaza capacitatea structurilor interne ale ochiului de a regla tensiunea intraoculara, presiunea din ochi poate sa creasca pana la niveluri considerate periculoase, cauzand glaucomul.

In cazul celor mai multe tipuri de glaucom, sistemul de drenaj al ochiului ajunge sa fie blocat, astfel incat lichidul intraocular (umoarea apoasa) nu poate sa circule, sa se scurga. Pe masura ce lichidul se acumuleaza, acest lucru determina acumularea presiunii sau tensiunii in interiorul globului ocular. O tensiune intraoculara mare deterioreaza nervul optic, care este sensibil, si are drept rezultat pierderea vederii.

Ce este glaucomul

Glaucomul este un grup de afectiuni oculare care afecteaza (deterioreaza) nervul optic, care este vital pentru o vedere buna. Aceasta atrofiere este adesea cauzata de o tensiune anormal de mare in interiorul ochiului. Glaucomul este una dintre principalele cauze de orbire in lume si poate sa apara la orice varsta, dar este mai intalnit la persoanele varstnice. Cea mai intalnita forma de glaucom nu prezinta semnale de alarma. Efectul bolii este atat de gradual incat este posibil ca pacientul sa nu observe o schimbare a acuitatii vizuale pana cand boala nu ajunge intr-un stadiu avansat.

Tipuri de glaucom

Exista mai multe tipuri de glaucom, potrivit specialistilor, iar acestea includ:

• Glaucomul cu unghi deschis – este cea mai intalnita forma a bolii. Unghiul de drenaj format de cornee si de iris ramane deschis, dar filtrul trabecular este partial blocat. Acest lucru face ca tensiunea intraoculara sa creasca gradual, iar aceasta presiune crescuta deterioreaza nervul optic.

• Glaucomul de unghi inchis – apare atunci cand irisul se umfla sau se extinde inainte, pentru a ingusta sau pentru a bloca unghiul de drenaj format de cornee si iris. Drept rezultat, lichidul sau umoarea apoasa nu poate circula prin ochi, iar tensiunea intraoculara creste.

• Glaucomul secundar este un alt tip de glaucom cu unghi deschis; boala poate sa rezulte dintr-o leziune oculara, chiar si una care a avut loc in urma cu multi ani. Alte cauze ale glaucomului secundar sunt inflamatia irisului, diabetul, cataracta, folosirea cortizonului (pe cale orala sau injectata).

• Glaucomul congenital sau glaucomul infantil este relativ rar si este un tip de glaucom cu unghi deschis care este mostenit. In cazul acestei boli (glaucomul la copii), zona de drenaj nu este dezvoltata in mod corespunzator inainte de nasterea copilului. Astfel, rezulta o tensiune intraoculara crescuta, care poate duce la pierderea vederii.

• Glaucomul pigmentar – este un alt tip de glaucom secundar care este mai intalnit in cazul barbatilor tineri. In aceasta boala, din motive inca necunoscute, granulele de pigment se detaseaza de pe iris, care este acea parte colorata a ochiului. Aceste granule pot, apoi, sa blocheze reteaua sau tesutul trabecular, care este un element esential in sistemul de drenaj al ochiului. Blocajul duce la o tensiune intraoculara crescuta, care rezulta in atrofierea nervului optic.

• Glaucomul exfoliativ – este un alt tip de glaucom care poate sa apara fie cu unghi deschis, fie cu unghi inchis. Acest tip de glaucom este caracterizat de depozite de bucati mici de materie pe partea frontala a retinei si in unghiul ochiului.

Cauzele si factorii de risc ai glaucomului

Glaucomul este rezultatul atrofierii nervului optic. Pe masura ce acest nerv se deterioreaza treptat, pot sa se dezvolte puncte de orbire in campul vizual al pacientului, puncte in care nu vede bine.

Din motive pe care medicii nu le inteleg pe deplin, aceasta atrofiere a nervului optic este legata, de obicei, de o tensiune oculara crescuta in interiorul globului ocular (tensiune intraoculara).

Tensiunea intraoculara mare se datoreaza acumularii unui lichid (umoarea apoasa) care circula prin interiorul ochilor. Acest lichid, in mod normal, se scurge in fata ochiului (camera anterioara) printr-un tesut (reteaua trabeculara) la un unghi in care irisul si corneea se intalnesc.

Cand acest lichid este produs in exces sau cand sistemul de drenaj nu functioneaza in mod corespunzator, lichidul nu se poate scurge (nu poate parasi globul ocular) la viteza sa normala si astfel se acumuleaza o presiune/tensiune.

Glaucomul tinde sa fie o boala care se mosteneste in familie. In cazul unor persoane, oamenii de stiinta au identificat genele legate de o tensiune intraoculara mare si de o atrofiere a nervului optic.

Factorii de risc in caz de glaucom

Deoarece formele cronice de glaucom pot distruge vederea inainte ca orice semne sau simptome sa fie observate, este bine sa fii constient de acesti factori de risc:

• daca ai o tensiune intraoculara mare;

• ai varsta peste 60 de ani;

• ai antecedente in familie ale acestei boli;

• ai anumite afectiuni, cum ar fi diabetul, bolile de inima, hipertensiunea arteriala si siclemia (sau anemia cu celule in secera);

• ai anumite afectiuni oculare, cum ar fi miopia;

• ai avut o leziune la ochi sau ai suferit anumite tipuri de interventii chirurgicale la ochi;

• ai o deficienta timpurie a estrogenului, cum se poate intampla dupa indepartarea ambelor ovare, inainte de varsta de 43 de ani;

• ai luat medicamente din clasa corticosteroizilor, in special picaturi de ochi, pentru o perioada lunga de timp.

Simptomele glaucomului

Semnele si simptomele glaucomului variaza in functie de tipul si de stadiul bolii. De exemplu, pentru glaucomul cu unghi deschis, simptomele sunt:

• zone de orbire periferice sau in vederea centrala, frecvente la ambii ochi;

• vedere in tunel, in stadiile avansate ale bolii.

In cazul glaucomului acut cu unghi inchis, simptomele sunt:

• durere de cap severa;

• durere oculara;

• greata si varsaturi;

• vedere incetosata;

• halouri in jurul luminilor;

• roseata ochilor.

Daca este lasat netratat, glaucomul va cauza, in cele din urma, orbirea pacientului. Chiar si cu tratament, aproximativ 15% din oamenii cu glaucom vor orbi (isi vor pierde vederea) la cel putin un ochi intr-un interval de 20 de ani.

Stabilirea diagnosticului de glaucom

Medicul tau iti va analiza istoricul medical si va efectua o examinare amanuntita a ochilor. Medicul oftalmolog poate sa efectueze mai multe teste pentru a pune diagnosticul de glaucom, cum ar fi:

• masurarea tensiunii intraoculare (tonometria oculara);

• testarea atrofierii / deteriorarii nervului optic;

• verificarea zonelor in care pacientul si-a pierdut vederea (testele campului vizual);

• masurarea grosimii corneene (pahimetria corneana);

• inspectarea unghiului de drenaj (gonioscopia).

Cum se trateaza glaucomul

Deteriorarea provocata de glaucom nu este reversibila, insa tratamentul si controalele periodice pot ajuta la incetinirea sau la prevenirea pierderii vederii, in special daca diagnosticul de glaucom este pus intr-un stadiu incipient al bolii.

Obiectivul tratamentului pentru glaucom este de a reduce tensiunea sau presiunea intraoculara (din interiorul ochiului). In functie de situatie, optiunile de tratament ale pacientului pot include: picaturile de ochi, tratamentul cu laser sau operatia (interventia chirurgicala).

Picaturi pentru glaucom

Tratamentul pentru glaucom incepe adeseori cu prescrierea unor picaturi de ochi. Aceste picaturi pot ajuta la scaderea tensiunii oculare, imbunatatind modul in care lichidul (umoarea apoasa) se scurge, adica paraseste ochiul, sau prin reducerea cantitatii de lichid pe care ochii o produc.

Picaturile pentru glaucom prescrise de medic includ urmatoarele variante:

• prostaglandine – aceste medicamente sporesc eliminarea/scurgerea lichidului (umoarea apoasa) din ochi si reduc tensiunea intraoculara;

• betablocante – medicamentele din aceasta clasa reduc productia de umoare apoasa din ochi si, prin urmare, scad presiunea intraoculara;

• agonisti ai receptorilor alfa adrenergici – aceste medicamente reduc productia de umoare apoasa si incurajeaza eliminarea acestui lichid din ochi;

• inhibitorii anhidrazei carbonice – rareori folosite pentru glaucom, aceste medicamente pot reduce productia de lichid (umoare apoasa) din ochi;

• agenti colinergici sau agenti miotici – aceste medicamente cresc gradul de eliminare a umorii apoase din ochi.

Medicamente pentru glaucom

Daca picaturile de ochi in sine nu reusesc sa scada tensiunea intraoculara pana la nivelul dorit, medicul tau iti poate prescrie, de asemenea, medicamente orale pentru glaucom, de obicei inhibitori ai anhidrazei carbonice. Aceste medicamente pot avea unele efecte secundare.

Tratament chirurgical pentru glaucom

Alte optiuni de tratament pentru glaucom includ terapia cu laser si diverse proceduri chirurgicale. Medicul poate recomanda efectuarea unor interventii chirurgicale clasice, poate recomanda interventii cu laser sau alte tehnici care au scopul de a imbunatati scurgerea lichidului din interiorul ochiului, pentru a reduce tensiunea intraoculara.

Cum influenteaza glaucomul viata pacientului

Prognosticul pentru glaucom depinde de cand anume a fost detectata boala, mai ales ca glaucomul influenteaza viata pacientului.

Calitatea vederii unui pacient cu glaucom

Daca diagnosticul de glaucom este stabilit inainte sa se intample o atrofiere ori o deteriorare semnificativa a nervului optic, prognosticul este in general bun, mai ales daca pacientul este de acord cu tratamentul sugerat de medicul oftalmolog. Urmand tratamentul recomandat de specialist, calitatea vederii pacientului cu glaucom va fi imbunatatita.

Incetinirea evolutiei glaucomului

Deoarece deteriorarea ori atrofierea nervului optic este permanenta, iar nervii optici afectati anterior sunt mai predispusi la leziuni suplimentare, un diagnostic pus prea tarziu necesita o terapie mult mai agresiva. De asemenea, cu cat diagnosticul este pus mai tarziu, pacientul are sanse mari ca pe viitor sa isi piarda vederea, lucru care, din pacate, este garantat pe termen lung. Tocmai de aceea este importanta incetinirea evolutiei glaucomului, printr-un diagnostic corect si prin respectarea tratamentului prescris de medicul oftalmolog.

Tratamentul permanent pentru glaucom

Daunele produse de glaucom sunt permanente – boala nu e reversibila. Insa inovatiile din medicina si interventiile chirurgicale de ultima generatie pot ajuta la stoparea unor eventuale deteriorari ale ochiului. Nu uita ca tratarea glaucomului este o munca de echipa si ca atat pacientul, ca si medicul trebuie sa lucreze impreuna. Oftalmologul iti va prescrie tratamentul permanent pentru glaucom, in functie de tipul si de stadiul bolii. Asa ca depinde de tine sa urmezi recomandarile medicului oftalmolog si sa folosesti picaturile de ochi prescrise de el.

Analize periodice

O data ce ai inceput sa iei medicamente pentru glaucom si sa folosesti picaturile pentru aceasta boala, medicul oftalmolog va dori sa vii la cabinet, pentru controale, in mod regulat. In functie de opinia specialistului, pot fi necesare analize periodice. Te poti astepta sa mergi la cabinetul oftalmologului la un interval de 3-6 luni. Cu toate acestea, acest interval poate sa varieze, in functie de nevoile tale de tratament. Daca ai intrebari legate de starea ochilor tai sau de tratamentul permanent pentru glaucom, discuta cu medicul oftalmolog.

Sursa foto: Shutterstock