”Ginsengul romanesc”, remediul pentru cele mai grave boli

”Ginsengul romanesc”, remediul pentru cele mai grave boli

Branca ursului, considerata a fi un adevarat “ginseng-romanesc”, poate fi un remediu pentru cele mai grave boli ale secolului. Cunoscuta din antichitate pentru proprietatile afrodisiace, studiile recente o recomanda pentru reducerea starilor de stres, de oboseala si epuizare, planta avand puternice efecte de stimulare a vitalitatii organismului uman, redand tonusul si pofta de viata.

Branca ursului (Heracleum sphondylium), popular denumita si ”crucea-pamantului”, face parte din familia Umbelliferae (Apiaceae), fiind o planta inalta cu frunze mari de culoare verde inchis si flori mici, albe, adunate in buchetele radiale ca niste umbrele intoarse. Planta infloreste din iunie pana spre octombrie si, la maturitate, produce fructe elipsoidale, plate, care contin seminte. Frunzele sale mari se aseamana cu laba ursului. Are un miros specific, foarte aromat si usor intepator, care este inconfundabil. Este raspandita in padurile din Europa. Creste in padurile luminoase dar si in zone deluroase si umede.

Branca ursului contine: furanocumarine (psoraleni), bergapten, izobergapten, pimpinellin, izopimpinellin, sphondin, carbohidrati etc. De asemenea, are in compozitie heracleina (partile aeriene), ulei esential, alcooli si n-octanol (ulei hexilbutirátem, si acizi caprici).

Toate partile plantei prezinta proprietati antireumatice, antispasmodice, carminative, febrifuge, odontalgice si stimulente. În scop terapeutic, de la planta se folosesc radacinile, semintele, florile, mugurii si frunzele, sub forma de pulbere, tinctura, macerat, decoct etc. Cozile inflorescentelor sunt partea de planta cel mai frecvent folosita, deoarece au proprietati afrodisiace, stimulente hormonale si hipotensoare foarte puternice. Radacina are, si ea, proprietati afrodisiace, insa nu atat de intense ca semintele, iar de curand i-a fost descoperita si o actiune de stimulare a imunitatii. Radacinile se recolteaza primavara devreme sau toamna tarziu, spre sfarsitul perioadei de vegetatie, iar semintele in august-septembrie.